Orasul Bălan este situat în perimetrul Nord-Estic al judetului Harghita, adică în zona centrală a Carpatilor Orientali, la poalele Hăşmasului Mare. Se află în imediata vecinătate a comunei Sândominic, având acces la drumul national nr. 12 (Miercurea Ciuc – Gheorgheni).
Bălanul, ca oras, se întinde pe firul râului Olt, pe o distanţă de aproximativ 3 Km, relieful fiind alcătuit dintr-un mic bazin înconjurat de alte forme de relief spectaculoase, munţi si coline. Clima este temperat - continentală cu o microclimă foarte favorabilă. Se poate simţi efectul terapeutic al pădurilor; aerul este curat, răşinos, bogat în fitoncide, având astfel un efect benefic asupra sănătătii, fiind prielnic călătoriilor de odihnă si relaxare. Temperatura medie pe tot parcursul anului variază în jurul valorii de 7 grade Celsius. Relieful este tipic de munte, versanţi cu pante mari. Altitudinea variază de la 850 m la nivelul oraşului până la 1792m în cel mai înalt punct al Masivului Hăşmas. Reteaua hidrografică este bine reprezentată de râul Olt cu afluenţii acestuia. Regimul hidrologic anual este relativ constant, astfel că până în prezent nu s-au înregistrat viituri torenţiale, inundaţii sau alte calamităţi naturale. În câteva locuri există izvoare cu apă minerală. Vegetatia existentă fixează bine solul, astfel încât în mod obisnuit nu se produc ravenări, eroziuni, alunecări de teren, înmlăştinări sau alte procese de degradare naturală a solului. Atestările documentare despre această zonă provin încă din secolul XIV, după cum dovedesc registrele comunei Sândominic, iar mineritul în regiune începe din sec. XVII, sub domnia lui Apaffy Mihaly (1661-1690). Spre sfârsitul secolului al XVIII-lea, zăcămintele cuprifere de aici au devenit unele dintre importantele surse de metal ale monarhiei Austro-Ungare. În prezent localitatea are aprox. 9000 de locuitori, dintre aceştia, 71% sunt români, 29% maghiari.
În toamna anului 1971 a fost inaugurată Şcoala Generală Nr. 2 BĂLAN alcătuită dintr-o clădire ( A ) cu 8 săli de clasă şi 2 laboratoare. Datorită afluenţei de muncitori veniţi din toată ţara pentru a lucra la mină, în anul 1975 a fost ataşat clădirii încă un corp cu 3 săli de clasă, în scopul extinderii spaţiului de învăţământ. Numărul elevilor crescând considerabil, în anul 1978 s-a construit, în imediata vecinătate a şcolii o clădire ( B ) cu 16 săli de clasă, 3 laboratoare şi 1 sală de sport. Aceasta urma să fie o şcoală independentă. S-a decis însă unirea ambelor clădiri sub o singură conducere şi denumire: ŞCOALA GENERALĂ NR. 2 BĂLAN. În data de 30 aprilie 1998, şcolii i s-a atribuit numele: ŞCOALA GENERALĂ „Geo Bogza”.
Bălanul, ca oras, se întinde pe firul râului Olt, pe o distanţă de aproximativ 3 Km, relieful fiind alcătuit dintr-un mic bazin înconjurat de alte forme de relief spectaculoase, munţi si coline. Clima este temperat - continentală cu o microclimă foarte favorabilă. Se poate simţi efectul terapeutic al pădurilor; aerul este curat, răşinos, bogat în fitoncide, având astfel un efect benefic asupra sănătătii, fiind prielnic călătoriilor de odihnă si relaxare. Temperatura medie pe tot parcursul anului variază în jurul valorii de 7 grade Celsius. Relieful este tipic de munte, versanţi cu pante mari. Altitudinea variază de la 850 m la nivelul oraşului până la 1792m în cel mai înalt punct al Masivului Hăşmas. Reteaua hidrografică este bine reprezentată de râul Olt cu afluenţii acestuia. Regimul hidrologic anual este relativ constant, astfel că până în prezent nu s-au înregistrat viituri torenţiale, inundaţii sau alte calamităţi naturale. În câteva locuri există izvoare cu apă minerală. Vegetatia existentă fixează bine solul, astfel încât în mod obisnuit nu se produc ravenări, eroziuni, alunecări de teren, înmlăştinări sau alte procese de degradare naturală a solului. Atestările documentare despre această zonă provin încă din secolul XIV, după cum dovedesc registrele comunei Sândominic, iar mineritul în regiune începe din sec. XVII, sub domnia lui Apaffy Mihaly (1661-1690). Spre sfârsitul secolului al XVIII-lea, zăcămintele cuprifere de aici au devenit unele dintre importantele surse de metal ale monarhiei Austro-Ungare. În prezent localitatea are aprox. 9000 de locuitori, dintre aceştia, 71% sunt români, 29% maghiari.
În toamna anului 1971 a fost inaugurată Şcoala Generală Nr. 2 BĂLAN alcătuită dintr-o clădire ( A ) cu 8 săli de clasă şi 2 laboratoare. Datorită afluenţei de muncitori veniţi din toată ţara pentru a lucra la mină, în anul 1975 a fost ataşat clădirii încă un corp cu 3 săli de clasă, în scopul extinderii spaţiului de învăţământ. Numărul elevilor crescând considerabil, în anul 1978 s-a construit, în imediata vecinătate a şcolii o clădire ( B ) cu 16 săli de clasă, 3 laboratoare şi 1 sală de sport. Aceasta urma să fie o şcoală independentă. S-a decis însă unirea ambelor clădiri sub o singură conducere şi denumire: ŞCOALA GENERALĂ NR. 2 BĂLAN. În data de 30 aprilie 1998, şcolii i s-a atribuit numele: ŞCOALA GENERALĂ „Geo Bogza”.
